Un fenomen foarte des întâlnit este acela al persoanelor nemulțumite cu direcția educațională sau profesională pe care au îmbrățișat-o. Indiferent dacă vorbim de tineri care urmează un anumit domeniu de studiu, dar care simt că nu îi stimulează și care ajung să se întrebe: “Ce fac cu viața mea?”, ”Simt că facultatea asta nu-mi aduce nici un plus valoare!”; sau dacă vorbim de persoane adulte care au deja un loc de muncă permanent și în care de multe ori sunt foarte competente, dar care ajung la un moment dat să spună “Urăsc ceea ce fac!”, “Nu mai suport să merg la serviciu!”, “Simt că m-am ratat!”- aceștia cel mai probabil nu și-au ales orientarea carierei potrivită pentru ei.

La ce mă ajută evaluarea vocațională?

O întrebare legitimă ar fi, de ce este importantă orientarea vocațională în viața noastră? Jobul ne afectează viața personală. Persoana satisfăcută în plan profesional, va avea o viață personală liniștită și aici putem vorbi despre conceptul de wellbeing (stare de bine). Studiile în care este explorat conceptul de wellbeing arată o relație strânsă între wellbeing și satisfacția în muncă. Astfel, în studiul lor, Thomas și colaboratorii săi (2007), arată faptul că pentru performanță în muncă nu este îndeajuns satisfacția în muncă, ci mai presus de toate, starea de bine subiectivă influențează relația dintre satisfacția și performanța în muncă. Dacă locul de muncă nu aduce liniște și satsfacție și în plan personal, atunci performanța este scăzută. Relațiile cu familia, cu prietenii și cele de cuplu sunt de asemenea afectate de viața profesională a individului. O persoană care se încarcă emoțional negativ la locul de muncă, nu-și va putea exprima emoțiile și nemulțumirile la serviciu, ci acasă, unde se simte în siguranță, de multe ori fără a conștientiza de fapt, că sursa stării sale emoționale este cauzată de încărcarea de la serviciu.

Alegerea carierei este de multe ori un proces anevoios și greu de realizat. Deciziile pentru urmarea unei cariere profesionale pot fi făcute în două direcții:

1. Cazul fericit, în care persoana își identifică corect aptitudinile, interesele, capacitățile și care poate lua cu ușurință deciziile vocaționale care i se potrivesc;

2. Cazul mai puțin fericit, în care deciziile vocaționale sunt luate în funcție de influența mediului, cum ar fi direcționarea familiei către o anumită carieră sub pretextul “Asta am făcut eu, iar tu trebuie să urmezi tradiția familiei” ori “Eu știu ce este mai bine pentru tine”. O altă influență o poate avea grupul de prieteni sau mai mult, lipsa identificării corecte a ariei vocaționale personale și alegerea carierei în funcție de alte criterii impersonale. Din păcate, societatea în care trăim nu încurajează alegerea profesiei în funcție vocația personală, ci mai degrabă în funcție de direcția pieței de consum, de nivelul de salarizare, de trend și de perspectiva avansării în carieră.

Ce este evaluarea vocațională?

Evaluarea vocațională, mai puțin promovată în societatea noastră, asigură (re)cunoașterea competențelor, cunoștințelor și abilităților personale, realizată prin metode de testare standardizate, valide și ușor de aplicat. Începând cu vârsta de 14 ani, când personalitatea se structurează, oricine poate apela la evaluare vocațională. Testele de evaluare vocațională se bazează pe trăsăturile de personalitate, abilități, aptitudini, interese, atitudini, credințe și valori. Chiar dacă testele vocaționale sunt cu auto-aplicare, psihologul specializat în evaluare și consiliere vocațională și în carieră are competența de a interpreta și întocmi raportul și de a ajuta la înțelegerea rezultatelor testului de către persoana evaluată. În urma rezultatelor testării vocaționale, persoana își poate face o imagine clară asupra potențialului sau a înclinației către o anumită meserie. Uneori, în urma testării, i se poate confirma ceea ce “știe” sau “simte” că vrea să facă. Pentru acesta, evaluarea vocațională nu face altceva decât să confirme și să ofere resurse suplimentare de a-și urma drumul vocațional.

Cine are competența de a însoți persoana în procesul de evaluare și consiliere vocațională?

La o simplă căutare pe Google se pot găsi teste pentru evaluarea vocațională, iar rezultatul lor poate induce confuzie în lipsa unei interpretări corecte. Chiar dacă aceste instrumente sunt cu auto-aplicare, psihologul specializat în evaluare și consiliere vocațională și în carieră are competența de a interpreta și întocmi raportul și de a ajuta la înțelegerea rezultatelor testului de către persoana evaluată. Întregul proces de evaluare și consiliere implică cunoștințe aprofundate din domeniul psihologiei, deoarece persoana evaluată și consiliată este privită în complexitatea sa, din perspectiva istoricului de viață, al nevoilor prezente și al motivațiilor viitoare.

Care este următorul pas?

Consilierea vocațională și a carierei, succesorul evaluării vocaționale este procesul în care consilierul/psihologul vocațional ajută clientul să-și definească orientarea vocațională și în carieră, prin scoaterea la suprafață a informațiilor care ajută la maximizarea conștientizării persoanei asupra orientării școlare și/sau profesionale. Hartung și Taber (2008) consideră că construirea carierei este dependentă de 4 elemente care oferă contextul propice pentru cultivarea wellbeing-ului: Structura – rolul social pe care fiecare și-l asumă în funcție de semnificație și satisfacția acestuia ; Strategiile – metodele de adaptare în carieră ce implică atitudini, credințe, gradul de ingijorare, controlul, curiozitatea și încrederea; Poveștile – indicator al istoricului personal de viață, al traumelor sau succeselor, care ajută la indentificarea sinelui și a societății și care dau formă semnificației și rolului muncii în viața individului  și Stilul – trăsăturile individuale precum: valorile, abilitățile, interesele și personalitatea. Toate aceste elemente urmează a fi descoperite în cadrul consilierii sub îndrumarea psihologului.

În cadrul procesului de consiliere, clientul își explorează potențialul, resursele și limitările. Psihologul se asigură că în cadrul ședințelor, clientul va explora toate căile de obținere a rezultatului dorit, cum ar fi: procesul educațional necesar atingerii scopului, autonomia decizională, autonomia și managementul financiar, oferta de pe piața muncii, opțiuni alternative. Elaboararea unui plan pe termen scurt, mediu sau lung în vederea atingerii scopului precum și marketingul personal. Pentru o planificare de success a carierei, Hirschi (2012) lansează un model simplu de organizare a carierei bazat pe resursele personale. Prin intermediul celor 4 resurse personale ale modelului clientul își explorează posibilitățile pentru o mai mare claritate după cum urmează: Resursele identitare – claritatea concepției despre sine, claritatea scopului, și congruența scopului; Resursele capitalului uman – educația, aptitudinile transferabile, cunoștințele ocupaționale și abilitățile cognitive; Resursele psihologice – optimismul, speranța, auto-eficacitatea și reziliența și Resursele sociale – mentorii, rețeaua de cunoștințe, familia și suportul social.

Un exemplu… sau două…

Ca exercițiu, să ne imaginăm un tânăr, Mihai, în vârstă de 27 de ani. Acesta este absolvent de studii superioare de profil tehnic-real. Lucrază într-o companie mare pe postul de dezvoltator de sisteme. Salariul lui Mihai este unul peste media de salarizare a pieței muncii, iar el duce o viață confortabilă. Cu toate că este un angajat eficient, își face treaba foarte bine și șefii sunt mulțumiți de productivitatea lui Mihai, el se simte neîmplinit. Simte că este plafonat și că aici este apogeul carierei lui, mai mult de atât nu poate progresa. Își dorește să vină cu idei noi, dar nu este motivat de ceea ce face. El se hotărăște să urmeze un program de evaluare și consiliere în carieră și conștientizează că are aptitudini de trainer. Mai mult, se gândește că un astfel de post l-ar motiva foarte mult, descoperind că are o mulțime de idei numai bune de implementat și care ar aduce beneficii companiei în care lucrează. În urma ședințelor de consiliere, Mihai propune managemetului proiectele sale training, iar după 1 an profitul companiei crește datorită programelor de training implementate de Mihai, iar el observă că viața lui a luat o nouă turnură, se simte împlinit atât profesional cât și în plan personal.

Ioana a fost îndrumată de familie în momentul teminarii liceului să urmeze o facultate economică, pentru a păstra tradiția familiei. În momentul de față lucrează de 5 ani într-o bancă, pe post de analist financiar. Munca a devenit o rutină și cu toate că nu are motive de nemulțumire, ea se simte neîmplinită. Nu înțelege foarte bine ce se întâmplă cu ea și apelează la consiliere în carieră. În timpul ședințelor descoperă că în postul actual îi lipsește socializare cu alte persoane și că o atrage partea de resurse umane. Se hotărăște să urmeze un curs de HR, iar când se ivește ocazia candidează pe un post liber în departamentul de resurse umane. După câteva luni, Ioana observă cum viața ei personală și profesională suferă modificări pozitive majore, iar șefii, care nu îi observau munca în vechiul post, acum îi laudă succesele și competența în muncă.

Exemplele pot continua, dar important de observat este utilitatea evaluării și consilierii vocaționale și în carieră. Indiferent dacă ne referim la nivel individual sau la nivel organizațional, o persoană care își urmează vocația, nu poate decât să își aducă sieși, celor apropiați, dar și organizației beneficii pe termen lung, iar experiența în domeniu a confimat faptul că o persoană care are o profesie în concordanță cu orientarea personală, este o persoană împlinită pe toate planurile vieții sale.

Referințe

Hartung, P. J., & Taber, B. J. (2008). Career Construction and Subjective Well-Being. Journal of Career Assessment, 16(1), 75–85. https://doi.org/10.1177/1069072707305772

Hirschi, A. (2012). The career resources model: an integrative framework for career counsellors. British Journal of Guidance & Counselling, 40(4), 369–383. https://doi.org/10.1080/03069885.2012.700506

Wright, T. A., Cropanzano, R., & Bonett, D. G. (2007). The moderating role of employee positive well being on the relation between job satisfaction and job performance. Journal of Occupational Health Psychology, 12(2), 93–104. https://doi.org/10.1037/1076-8998.12.2.93