Suntem aici să te ajutăm să găsești ceea ce cauți.

Cum putem să te ajutăm?

  /  Uncategorized   /  Cercurile vicioase – capcanele în care cădem iar și iar (partea întâi)

Cercurile vicioase – capcanele în care cădem iar și iar (partea întâi)

De multe ori noi oamenii ne simțim ca în filmul Ziua Cârtiței, parcă orice am face nu reușim să NU ajungem în aceleași situații în care am mai fost și din care, de obicei, am ieșit șifonați. Astfel de situații pot fi foarte diverse și pot cuprinde atât viața de familie, tipul de relații în care intrăm sau chiar șefii și colegii peste care dăm la locul de muncă. Într-un fel, persoana care ajunge într-un astfel de cerc vicios, trăiește aproape aceeași experiență din nou și din nou. Cu toate că la un moment dat poate începe să conștientizeze că se află într-un astfel de cerc vicios este de cele mai multe ori incapabilă să iasă singură din el.

Iată cel puțin cinci semne care ar putea semnala faptul că suntem prinși într-o astfel de capcană.

Primul dintre ele este faptul că astfel de situații se repetă și, indiferent ce am încercat să facem, indiferent de abordarea pe care am avut-o, nu s-a schimbat nimic. Uneori reușim, ca apoi să recădem și să ne trezim în același loc.

Toate aceste emoții, deși sunt normale în anumite grade, sunt exagerate…

Un al doilea semn ar putea fi prezența unor stări emoționale de disconfort asociate cu aceste situații care se repetă. De exemplu am putea simți teamă când cineva se supără pe noi, dorința de a liniști pe cel de lângă sau poate frustrare că de noi se uită mereu. Toate aceste emoții, deși sunt normale în anumite grade, sunt exagerate și apar în situații în care în mod normal „nu ar trebui” să apară. De exemplu: simt rușine, teamă sau un disconfort mărit când este nevoie să anulez o programare la un hotel, chiar dacă acest lucru face parte din serviciile oferite de acesta. Sau, îmi este imposibil să refuz invitația unui prieten de a ieși, chiar dacă am un proiect de terminat sau sunt epuizat și nu mă simt tocmai bine.

Al treilea semn ar putea fi modul în care gândim și ne exprimăm față de astfel de situații. De exemplu: tot timpul soțul…, niciodată soția…, sau întrebări de genul: de ce eu? de ce mie? cum de dau mereu peste astfel de…? așa sunt eu, așa mi se întâmplă mie.

Cerc Vicios

Un al patrulea semn ar putea fi dat de reacțiile de inerție și de rezistență la schimbare din partea celorlalți. De exemplu: dacă noi suntem cei care purtăm mereu un zâmbet pe față și cei din jur găsesc la noi mereu un umăr pe care să plângă sau o rezolvare a problemelor lor, le va fi foarte greu și vor refuza să inverseze rolurile atunci când vom încerca să căutăm ajutor sau sprijin din partea lor.

Pentru a afla cum putem scăpa dintr-un astfel de cerc vicios sau tipar de comportament este util să înțelegem modul în care acesta apare.

Un al cincilea semn ar putea fi faptul că nevoile emoționale nu sunt hrănite și adresate într-un mod sănătos. De exemplu: dacă vom lăsa de la noi ca celorlalți să le fie bine vom ajunge în final să fim epuizați.

Pentru a afla cum putem scăpa dintr-un astfel de cerc vicios sau tipar de comportament este util să înțelegem modul în care acesta apare, funcționează și mai ales modul în care este menținut. Pentru a face acest lucru vom apela la un voluntar, să zicem Andrei. Acesta va fi eroul nostru astăzi și se va expune la tot felul de situații pentru ca noi să înțelegem mai bine cu ce ne confruntăm.

Astfel, ce este un cerc vicios? În literatura de specialitate putem găsi cercul vicios sub denumirea de schemă cognitivă. Îl vom lăsa pe Andrei să intervină pentru a înțelege mai bine. În copilăria lui, trecând prin anumite experiențe, a ajuns la anumite concluzii despre sine, despre lumea înconjurătoare și despre persoanele din jur. De exemplu: mama lui Andrei țipă la el și îl amenință că îl părăsește în parc dacă acesta nu vine imediat la ea. E important să stea cuminte lângă ea și să nu o supere pe mama pentru că astfel este posibil să fie părăsit. În acest moment Andrei ar putea ajunge la concluzia că nu trebuie să îi supere pe cei din jurul său pentru că atunci aceștia îl vor părăsi sau îl vor pedepsi. Această concluzie la care a ajuns Andrei în timpul copilăriei se va cristaliza încet, încet și va ajunge ca un fel de program după care Andrei funcționează. Când în viața lui vor apărea anumite situații asemănătoare cu cea inițială – persoane apropiate sau învestite cu autoritate care se supără – Andrei va intra pe autopilot și va rula programul pe care l-a învățat, în cazul lui, de a se lăsa pe sine pentru a nu supăra pe cel de lângă. Astfel de comportamente îl vor urmări pe Andrei întreaga sa viață și se vor activa ori de câte ori acesta intră în situații similare cu cele inițiale sau originale, în urma cărora schema s-a format.

Pe scurt, schema cognitivă este ca un program de calculator pe care fiecare dintre noi îl rulăm, aproape pe pilot automat, în anumite situații ce sunt similare unor situații din trecut.

Cum ieșim dintr-un astfel de cerc vicios?

Acum că am înțeles modul în care au apărut și cum funcționează aceste programe, întrebarea pe care ne-o putem pune este ce anume le menține sau de ce nu putem scăpa de ele? Cum ieșim dintr-un astfel de cerc vicios?

Vom apela din nou la bunăvoința lui Andrei. Așa cum știm deja, acesta a ajuns la concluzia că atunci când persoanele importante sau care reprezintă autoritatea sunt supărate pe el, acesta trebuie să le facă pe plac pentru că altfel riscă să fie pedepsit sau părăsit.

Să luăm următoarea situație: Andrei este însurat cu Maria. Aceasta se trezește de dimineață și constată că Andrei nu a luat cafea în drumul lui către casă. Prima reacție a lui Andrei va fi să se apere spunând că la ora aia nu era nimic deschis, apoi, deși obosit, se va duce să ia cafea. Va face acest lucru chiar dacă este aproape epuizat după tura de noapte.

Cercurile vicioase sunt menținute de faptul că noi nu ne dăm șansa să vedem că acele consecințe de care ne temeam când eram copii nu se mai aplică acum la vârsta adultă.

O altă situație: odată terminat proiectul la care a lucrat în ultimele săptămâni, Andrei așteaptă ca acesta să fie revizuit de către șeful său. Când Andrei este chemat la acesta în birou, primul lucru pe care Andrei îl observă – deși foarte probabil nu va fi conștient de acest aspect – este cuta groasă dintre sprâncene a șefului său. Știe că a făcut o treabă bună, totuși nu se poate relaxa, simte că are un nod în gât și că palmele îi sunt un pic transpirate. Va deveni defensiv și probabil se va aștepta la ce este mai rău de la șeful său, sfârșind, probabil, prin a transmite un sentiment de vinovăție.

Cerc Vicios

Toate aceste comportamente sunt aproape identice cu cele pe care Andrei le-ar fi avut în relație cu mama sau cu tatăl său, sau cu persoanele care l-au îngrijit când acesta era mic. Și, deși atunci aceste reacții i-au fost de folos, acum acestea nu mai sunt adaptative.

Pe scurt, cercurile vicioase sunt menținute de faptul că noi nu ne dăm șansa să vedem că acele consecințe de care ne temeam când eram copii nu se mai aplică acum la vârsta adultă.

În același timp, să nu îl blamăm pe Andrei pentru că nu face nimic pentru a ieși din aceste cercuri vicioase. Este foarte dificil de contrazis programul pe care rulăm, tocmai pentru că la momentul respectiv acesta a avut sens și într-un fel, reacțiile noastre – acum dezadaptative – ne-au folosit.

Ce au în comun toate aceste programe, scheme sau cercuri vicioase este faptul că în acele momente nevoile noastre emoționale nu sunt hrănite sau adresate într-un mod sănătos.

Cum am putea ieși din aceste cercuri vicioase și depăși aceste capcane poți citi în partea a doua a articolului.