Suntem aici să te ajutăm să găsești ceea ce cauți.

Cum putem să te ajutăm?

  /  Uncategorized   /  Cum putem gestiona o situație de criză din punct de vedere sistemic?

Cum putem gestiona o situație de criză din punct de vedere sistemic?

„Probabil lucrurile se vor schimba radical în perioada de după 2010. Atât cei care au dobândit o minimă bogăție lumească, cât și cei care nu au accesat-o încă vor mai mult decât lumescul, vor componente minime ale spiritualității umane, care au fost creatoare ale acestei bogății lumești: democrație, libertate, demnitate, adică reevaluarea omului individual, reconectarea la divin.” („Uimit de Puterea din Relație. Calea liderului”, de Costel Florescu)

Privind Piramida Nevoilor a lui Maslow, despre care am scris și în articolele anterioare, principala emoție negativă în această perioadă de epidemie este frica (anxietatea, panica).

Starea de panică din jurul nostru este firească până la un anumit punct, atât cât să satisfacă nevoia creierului de siguranță și conservare. În același timp, reflectând din poziția de Coach, am lucrat cu ai mei clienți asupra situațiilor de criză existențială sau profesională din viața lor.

Pentru cine a asistat sau asistă la crize psiho-emoționale, reziliența emoțională (capacitatea de a acționa asupra lucrurilor pe care le putem schimba și de a accepta ceea ce nu putem schimba) înseamnă maturitate psiho-emoțională.

Chiar dacă pentru mintea umană este dificil să nu fie în control sau să nu găsească pe cineva căruia să-i paseze controlul (responsabilitatea), putem exersa în aceste momente de criză și rolul de Observator: a privi dincolo de nevoia primară de siguranță și a conștientiza valori intrinseci pe care ne putem baza (resursele interioare și talentele, conexiunea, optimismul, încrederea, curiozitatea pentru ce va aduce viitorul etc).

În plus, orice schimbare, voită sau nu, aduce cultivarea sau descoperirea unor resurse nebănuite (creativitate, inspirație, curaj), o reevaluare a priorităților și a valorilor personale.

Cum putem gestiona o situație de criză din punct de vedere sistemic?

Unul dintre motivele pentru care nu gestionăm fricile și crizele în viața adultă într-o manieră așezată este tocmai pentru că în primii doi ani de viață, modul în care am învățat în mediul familial această siguranță psiho-emoțională a fost fie unul hipervigilent (mama devine supraprotectoare din cauza fricilor personale), fie indolent (mama este preocupată de propriile nevoi, ignorându-le pe cele ale copilului).

Și pentru că am amintit de influența sistemelor în care trăim asupra modului în care ne gestionăm emoțiile negative, mai ales în situații de criză, iată câteva indicații despre cum putem gestiona o situație de criză din punct de vedere sistemic.

Orice situație de criză reprezintă o oglindă fidelă a nivelului de conștiință și inteligență emoțională a unui individ, a unui grup, a unei țări. Deși, în ultimii 10 ani, industria de wellbeing și dezvoltare personală a explodat, gradul de reziliență a oamenilor la schimbare și situații de criză nu este direct proporțional cu multitudinea de informații ingerate. Asta arată că e necesar să trecem către o etapă în care să practicam ceea ce spunem sau citim.

Exercițiu de Coaching: Imaginează-ți că după situația asta de criză, viața ta va reintra într-o oarecare normalitate.

    • Ce ți-ai dori să fi învățat despre tine din această situație?
    • Care este cea mai potrivită atitudine pe care ai fi adoptat-o, rămânâd conștient și responsabil?
    • Ce atitudine nouă vei fi învățat?
    • Ce vei schimba în viaţa ta, în mod proactiv?

Triada psihologică Victimă-Agresor-Salvator

Dependența de sistemele în care trăim ne arată, pe de o parte, importanța empatiei și a conexiunii umane şi, pe de altă parte, gradul de codependență și manipulare emoțională și informațională la care suntem supuși, în mod inconștient. Atunci când omului îi este amenințată (real sau imaginar) siguranța de sine, se lasă condus de creierul reptilian și limbic (emoțional), iar neocortexul (creierul logic) se blochează. Într-o situație de criză, denumită de psihologi  „luptă sau fugi”, se activează această triadă psihologică: Victimă-Agresor-Salvator. De obicei, puterea și responsabilitatea pentru rezolvarea situației sunt plasate fie la un potențial Salvator (industria pharma, de exemplu), fie la Agresor/Persecutor (diaspora, autoritățile statului). Asta reduce pentru moment tensiunea personală, dar dezvăluie în același timp și un comportament de infantilizare și codependență, deci neasumare a responsabilității la nivel personal – În primul rând, ce responsabilități am eu în această situație de criză?

Triada Victimă-Persecutor-Salvator reprezintă o consecință a traumelor în relația părinte-copil. Codependența reprezintă răspunsul emoțional la traumă. Dacă familia a creat un mediu de siguranță și acceptare, atunci copilul se va simți acceptat și sigur de sine și se va adapta mai repede unei situații neprevăzute. În caz contrar, va reproduce în viața sa într-un mod sistemic (adică în toate sistemele din care va face parte) fiecare dintre cele trei roluri. Altcineva este de vină și responsabil – Persecutor, eu mă simt neputinoncios – Victimă, altcineva va salva situația – Salvator.

Împlinirea nevoii de autonomie și individuaţie este cea care duce la maturizare psiho-emoţională (vârful Piramidei lui Maslow, vezi mai sus). În acest moment, se resimte această nevoie a omului de a deveni mai autonom în toate ariile vieții: la locul de muncă – munca de la distanță, în societate – amploarea acțiunilor civice, în mediul profesional – dezvoltarea personală, reconversia profesională, în mediul familial – îmbunătățirea calității vieții.

„Societatea nu este altceva decât eul colectiv în acțiune.” (David R. Hawkins)

De-a lungul istoriei, omenirea a traversat diferite alte situaţii de criză, unele mai grave, altele mai puțin. Pe de o parte, aceste crize ale omenirii reprezintă consecințe sistemice ale unor acțiuni și moduri de gândire colectiv, care nu sunt constructive și nu sprijină evoluția: vezi căderea sistemele autoritare. În cazul de față, pare a fi vorba de un consumerism și un individualism care a creat dependență omului. Pe de altă parte, într-o situație de criză, omul își poate activa resursele latente, își poate reface lista valorilor și a priorităților în viață, poate lua decizii pe care le-a amânat, îşi poate redirecționa atenția și în alte zone ale vieții (sănătatea fizică și emoțională, conexiunea umană și spirituală, grija pentru comunitate și planetă).

Tot la nivel sistemic, într-o astfel de situaţie de criză suntem cu toții în aceeași barcă. Dincolo de eforturile și acţiunile individuale pe care fiecare ar trebui să le facă, există o zonă de vulnerabilitate, de lipsă de control, de necunoscut, o zonă în care mintea este depășită de situație. În cazul unei  „pandemii” care impune izolare socială, să zicem, mintea umană nu mai are unde fugi și trebuie să-și confrunte limitele. În această zonă de noutate și vulnerabilitate, este important să învăţăm lecţia acceptării, a cooperării, a iertării, să avem încredere în ciclicitatea vieții, în noi înșine și în sistemele noastre de sprijin (familie, prieteni, autorități, cadre medicale etc).

Apropo de sprijin emoțional, cel mai mare dezavantaj al unei perioade de izolare socială este lipsa conexiunii și afecțiunii, iar mediul online se poate transforma într-un grup de suport psiho-emoțional, cu mențiunea că și acest mediu de comunicare trebuie filtrat de informațiile prăpăstioase și manipularea informațională.

Cu toții suntem responsabili, în același timp, și de menținerea unui sistem economic, indiferent de rolul pe care îl îndeplinim: angajat, companie, antreprenor, liber profesionist. O păstrare a normalității și a consumului controlat poate evita un eventual colaps economic.

10 măsuri de igienă psihologică în perioadele de criză sanitară

Pe lângă recomandările de igienă sanitară, iată câteva propuneri de igienă psihologică, interioară:

Ai grijă de cei apropiați și acordă atenție mai ales categoriilor vulnerabile: bătrâni, copii, persoane cu afecțiuni. Conexiunea și afecțiunea sunt cel mai bun antidot al stresului de orice natură.
Privește situația de criză pe care o traversăm acum și dintr-o perspectivă „din avion”, nu doar personală. Stai de vorbă cu un bătrân și „împrumută” din reziliența lui ca atitudine de viață, atunci când o să-ţi spună că el și ai lui au trecut deja prin foamete, războaie, crize economice etc.
Lecturile despre situațiile de criză ale omenirii și autobiografiile oamenilor care au traversat vremuri grele în istoria omenirii îți vor reaminti de propriul tău curaj, reziliență și optimism. O bibliografie online o poţi găsi aici.
Fii mai atent decât de obicei la stările tale emoționale și ale celor apropiați. Ai răbdare cu tine și cu ceilalți, cu stările emoționale negative care se pot acutiza în această perioadă. Atunci când supraviețuirea omului este ameninţată, creierul rațional (neocortexul) se blochează, iar reacțiile emoționale și comportamentale regresează (seamănă cu cele ale copilului sau ale animalelor).
Practică rugăciunea și meditația, pentru a crește funcționalitatea creierului rațional şi pentru a rămâne cât mai ancorat în prezent, cu o atitudine încrezătoare, atent la respirație și la nevoile corpului tău. Aici poţi găsi un set de  meditații ghidate înregistrate.
Acordă atenție și sănătăţii tale psihologice, nu doar fiziologice, pentru a depăși această situație de criză. Fii mai atent decât de obicei și la cei apropiați sau cunoscuți pe care îi știi într-o situaţie mai vulnerabilă psihologic: stări de teamă accentuată, panică, anxietate, insomnie, depresii, afecțiuni medicale etc. Păstrează legătura cu ei telefonic sau online sau ghidează-i către un specialist, dacă vezi că situația te depășește. Specialiștii Human2Human îți stau la dispoziție.
Ai grijă de igiena alimentară, consumând cât mai multe legume, fructe, ceaiuri, sucuri naturale.
Ai grijă de igienă psihică, consumând atunci când e necesar informații din surse cât mai sigure: de pe site-urile autorităților, din surse care rămân cât de cât obiective, și nu panichează, exagerând situația.
Cultivă o atitudine de non-judecată și iubire. Amintește-ți că mulți suntem în aceeași situație.
Ia-ți câteva momente de reflecție pentru a-ți aminti de o situație de criză pe care ai traversat-o cu succes: la cine ai apelat, ce resurse interioare ai folosit, cui îi ești recunoscător, ce ai învățat nou și util despre tine în urma experienței dificile.